Muzeul Ministerului Dezvoltării Informaţionale a fost inaugurat la 26 iulie 2001.

În Muzeul MDI se află materiale şi exponate, care reflectă apariţia şi evoluţia a două direcţii de bază ale MDI: istoria sistemului de paşapoarte şi a informatizării, creării societăţii informaţionale.

Documentele de identitate sunt actele destinate pentru a identifica numele, starea civilă, profesia, domiciliul posesorului. Însuşi cuvîntul „paşaport” este de origine franceză, passe porte, care înseamnă „trecere prin port”, deoarece majoritatea călătoriilor internaţionale în timpul apariţiei acestui document se făceau pe mare. De aici vine şi echivalentul moldovenesc „paşaport”. Iniţial paşaportul permitea posesorului acestuia de a se deplasa dintr-un loc în altul, mai apoi de a pleca peste hotare.

Una din cele mai timpurii menţiuni referitoare la paşaport este cea din a.450 î.e.n. Neemia, un dregător al regelui Persiei Artaxerxe, şi-a cerut permisiunea de a călători în Iudeea. Regele şi-a dat consimţămîntul, oferindu-i o scrisoare pentru a asigura lui Neemia o călătorie fără primejdii. Spre regret, acest document nu s-a păstrat pînă în zilele noaste, mărturie a eliberării acestuia fiind Vechiul Testament „Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Rîu, ca să mă lase şi să trec în Iuda.”(Noemia Cap.1, Vers. 7).Cercetările ştiinţifice arată сă astfel de scrisori se eliberau călătorilor şi în Egiptul Antic, Roma Antică şi Grecia Antică.

Primele paşapoarte apar în epoca Renaşterii în Germania, căpătînd statut legal în 1460. Pe parcursul secolului următor, aproape fiecare ţară europeană şi-a creat un sistem de eliberare a paşapoartelor. Pe lîngă paşapoartele eliberate de organele competente din ţara de origine, călătorii mai aveau nevoie de vize, eliberate de ţara în care ei doreau să călătorească. Dezvoltarea sistemului de paşapoarte şi-a atins punctul culminat la sfîrşitul sec. XVIII, mai ales în Franţa, unde el a fost introdus în epoca revoluţiei. Paşapoartele erau utilizare pentru a controla deplasarea cetăţenilor şi persoanele suspecte.

La începutul sec. XIX restricţiile sistemului de paşapoarte încep să fie reduse, dispărînd mai apoi cu totul. Posedarea paşaportul devine un drept dar nu o obligaţie. Posedarea obligatorie a paşaportului este necesară numai la plecarea cetăţeanului peste hotare.

Pentru Moldova, cele mai vechi documente păstrate prin care se nominalizează persoane anumite sunt cărţile domneşti de la începutul sec. XV. Unul din primele documente păstrate în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova emis de Cancelaria Domnească în care se menţionează numele solicitantului (persoană fizică) este o carte de întăritură prin care Alexandru cel Bun dăruieşte lui Oană vornic cîteva sate. Documentul conţine numele instituţiei emitente, persoana cui a fost dăruită stăpînirea şi este însoţit de semnăturile martorilor - mari boieri din Sfatul domnesc şi peceţile acestora.

Cărţile domneşti de acest fel erau scrise pe pergament, cu cerneală anumită şi costau foarte scump, fapt care nu-i deranja pe falsificatorii de documente din epocă. Încă din sec. XVI este cunoscut un fals pe pergament datat cu anul 1430, ce reprezintă o carte domnească de la Ştefan al III-lea.

O categorie aparte de documente în care era consemnată evidenţa strictă a populaţiei o reprezentau actele de stare civilă, numite registre metricale ale bisericilor Basarabiei. Fiecare biserică rurală sau urbană a diferitor confesiuni religioase din Basarabia beneficia, începînd cu sec. XVIII pînă în epoca contemporană, cînd vor fi instituite oficiile actelor de stare civilă, de registre metricale. Registrele aveau trei compartimente care conţineau cele mai importante evenimente din viaţa omului: naşterea, căsătoria, moartea. Metricile, timp de decenii, au constituit izvoare importante de evidenţă a populaţiei datorită notificării datelor suplimentarea despre persoane anumite.

La 1816, din Sankt-Petresburg la Chişinău au fost trimise blanchete oficiale de paşapoarte şi de bilete de liberă călătorie. În biletele de liberă călătorie erau introduse datele biometrice ale posesorului. Paşapoartele şi biletele de călătorie erau protejate contra falsificărilor.

Cetăţenii străini care veneau în Basarabia sau care erau în trecere şi staţionau pe o perioadă de timp, erau nevoiţi să-şi depună paşapoartele sau biletele de călătorie la Cancelaria guvernatorului. La 1824, pentru o evidenţă strictă a populaţiei, au fost organizate catagrafii generale ale populaţiei.

Odată cu intrarea Basarabiei în componenţa României, sistemul de evidenţă a populaţiei a fost supus modificărilor. Printre departamentele care activau în componenţa instituţiei prefecturii era şi Departamentul Paşapoarte.

Administraţia română instituită în Basarabia între anii 1918-1940 şi 1941-1944 a fost înlocuită de noua administraţie a RSSM, respectiv şi de alte instituţii. În 1940 la 3 octombrie, Sovietul Comisarilor Narodnici a emis Hotărîrea nr.239 cu privire la paşaportizarea populaţiei de pe teritoriul Basarabiei, implicate în acest proces fiind organele de miliţie. În 1960, Consiliul de Miniştri al RSSM, prin Hotărîrea nr.7 din 14 ianuarie 1960 a validat Hotărîrea Consiliului de Miniştri al URSS cu privire la schimbarea Regulamentului despre paşapoarte. Astfel este creat sistemul de paşapoarte sovietic.

Schimbările politice din anii '90 aduc schimbări esenţiale şi în sistemul de evidenţă a populaţiei. În 1996 şi-a început activitatea Departamentul Evidenţă şi Documentare a Populaţiei (DEDP). Tot în acest an a fost dată în exploatare versiunea de lucru a Registrului de Stat al Populaţiei şi cetăţenii Republicii Moldova au început să primească documente noi: buletine de identitate, paşapoarte, permise de conducere, certificate de înmatriculare a mijloacelor de transport. Toate aceste documente sunt executate în conformitate cu normele de drept internaţionale, fiind bine protejate contra falsificărilor.

Aceste evenimente au fost precedate de cercetări sistemice efectuate pe parcursul mai multor ani. Elaboratorii moldoveni au studiat experienţa în domeniu a astfel de ţări ca Germania, Suedia, SUA, Canada, Israel, Cehia, Olanda, Polonia, Franţa, Spania, Ungaria etc.

Prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 398 din 6 iunie 2001, în baza DEDP, Direcţiei principale a actelor stării civile şi Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Justiţiei, Direcţiei principale de informatică a Ministerului Transportului şi Comunicaţiilor a fost instituit Departamentul Tehnologii Informaţionale, care mai apoi, în 2005, devine Ministerul Dezvoltării Informaţionale.

Subdiviziunile principale ale MDI sunt:

Direcţia Generală de Documentare a Populaţiei	Direcţia Principală Stare Civilă
Direcţia Principală Înregistrare a Transportului şi Calificarea Conducătorilor Auto	Camera Înregistrării de Stat
Întreprinderea de Stat “Centrul Registrelor Informaţionale de Stat“Registru”

Una din sarcinile de bază ale MDI este crearea societăţii informaţionale.

Procesul informatizării societăţii în Republica Moldova cunoaşte o evoluţie de circa patru decenii. Primele realizări în domeniu au început să fie simţite la finele anilor '50 cînd pe plan local informatica a început să aibă un cadru organizat. Dar practic, procesul tranziţiei de la capitalul agrar industrial de producere la cel informaţional începe în anii '80 cînd au fost date în exploatare astfel de centre de producere ca “Mezon”, “Scetmaş”, “Topaz”, centre de calcul, institute de sisteme automatizate de dirijare şi s-a terminat practic în 1994, odată cu încetarea activităţii acestora. Procesul informatizării în republică şi-a reluat activitatea după 1995, odată cu accesul in reţeaua Internet şi prin ea spre masivele globale de cunoştinţe.

Proiectele MDI în domeniul informatizării sunt:

Registrul de Stat al Populaţiei este un sistem unic integrat de evidenţă automatizată a cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor cu domiciliu permanent sau temporar pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor plecaţi peste hotare pentru a se stabili cu traiul permanent sau temporar pe o durată mai mare de trei luni.

Registrul de Stat al Unităţilor de Drept este un sistem unic de evidenţă şi documentare a tuturor structurilor care au statut de unităţi de drept: autorităţile publice, întreprinderile, asociaţiile obşteşti, partidele şi alte organizaţii social-politice, uniunile profesional-sindicale, cooperatiste, asociaţiile confesionale şi componentele cultelor religioase, asociaţiile de coproprietari în condominiu, deţinătorii de patente, categoriile speciale de persoane care prestează servicii independente (notarii şi avocaţii).

Registrul de Stat al Transportului reprezintă un sistem informaţional unic ce conţine informaţie cu caracter tehnic, economic şi juridic despre mijlocele de transport, tractoare, maşini şi mecanisme speciale de construcţii rutiere, de ameliorare, agricole, remorci la ele, nave ale flotei maritime, agregate staţionare şi mobile, ce funcţionează în baza motoarelor cu ardere internă şi alte agregate numerotate, precum şi despre deţinătorii acestora.

Sistemul Informaţional Naţional Geografic reprezintă un complex de sisteme informaţionale unificate de ramură şi interdepartamentale, alcătuite potrivit principiului de modul şi bazate pe tehnologiile geo-informaţionale. Sistemul Informaţional Naţional Geografic al RM este un sistem informaţional automatizat funcţional complex, referitor la întregul teritoriu al RM, cuprinzînd ramurile economice de bază şi domeniile de activitate, conţinînd: datele spaţiale sub formă de reprezentări computerizate ale acestora şi setul de posibilităţi funcţionale de realizare a operaţiilor tehnologiilor geo-informaţionale, corespunzător sarcinilor trasate.

Sistemul automatizat de control al sigiliilor electronice “Control-GT (Tranzit)”. Sistemul este predestinat pentru controlul încărcăturilor de tranzit, utilizînd sigilii şi declaraţii electronice. Sistemul este simplu în utilizare, el foloseşte realizările recente în domeniul mijloacelor de identificare fără contact. În fiecare sigiliu se montează un cip electronic al companiei INFINEON (SIEMENS). În cipul sigiliului şi cel al etichetei electronice Smart pot fi înscrişi aproape 100 biţi de informaţie despre încărcătura de tranzit. Fiecare cip electronic are un număr de serie unic de 64 biţi, care este garantat de către producător. În baza de date se înregisrează fiecare număr utilizat al cipului electronic şi al etichetei Smart. Partea verso adezivă a etichetei electronice care se fixează la declaraţia vamală garantează deteriorarea documentului în cazul cînd se fac încercări de a schimba eticheta. După introducerea primară a informaţiei în cipul sigiliului electronic şi al etichetei electronice toate sectoarele cipurilor electronice sunt blocate pentru a înlătura posibilitatea schimbării informaţiei. Citirea sigiliilor electronice şi a etichetelor Smart este posibilă cu ajutorul mijloacelor de citire mobile “Memor 2000 Smart Label”.

Documentele Sistemului Naţional de Paşapoarte al Republicii Moldova
Cooperarea Republicii Moldova cu spaţiul informaţional global	Oaspeţii noştri

În octombrie 2002, în cadrul Summit-ului CSI care s-a desfăşura la Chişinău, au fost prezentate elaborările MDI în domeniu. Consiliul Şefilor de state al CSI a adoptat decizia de a aproba propunerile Republicii Moldova privind dezvoltarea unor direcţii ale Concepţiei formării spaţiului informaţional al CSI şi de a propune statelor-membre ale CSI de a examina posibilitatea utilizării tehnologiilor informaţionale elaborate de Republica Moldova. (Foto 24)

Administratorul muzeului – şef al Secţiei protocol şi organizare a prezentărilor, Direcţia relaţii externe, Silvia Tozlovan.

A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii de Stat „A. Russo” din Bălţi. A lucrat la Centrul de predare a limbilor străine „Studium”. În Ministerul Dezvoltării Informaţionale activează din anul 2000. A participat la crearea Muzeului Ministerului. Adună, actualizează, şi arhivează toate materialele Muzeului. Organizează excursii în limba engleză, franceză, rusă şi moldovenească.
Telefon: 504-439 e-mail: sylvie@registru.md